Credinţa

E o singură credinţă, un singur botez, şi-un singur Dumnezeu. Nu se poate schimba nimic altfel, şi aşa vom merge până la urmă. E o credinţă mărturisitoare, o credinţă jertfitoare. După cum spuneau şi învăţăturile preoţilor:"Prin închisori, prin suferinţe milioane de sfinţi s-au înălţat spre cer, spre Dumnezeu."

De multe ori auzim la oamenii cu viaţă sfântă, la înmormântări : "Ne-a părăsit, s-a dus dintre noi, dar vom avea un rugător în ceruri pentru noi cei de pe Pământ." Asta era în multe predici la înaintaşii oastei Domnului, dar cred că în Cer are cine se ruga, bine ar fi dacă am avea mai mulţi oameni de aceştia sfinţi pe Pământ să înalţe rugăciunile de pe Pământ la Cer. Dumnezeu are nevoie şi de rugăciunile noastre, de viaţa noastră curata şi sfântă. Am ajuns de i-am întrecut şi pe diavoli,creştinii noştri i-au întrecut pe diavoli cu trăirea lor, cu viclenia lor, cu toata răutatea. Oamenii i-au înlocuit pe diavoli,tot ce făcea satana şi ce-i îndemna satana astăzi oamenii fac singuri. Degeaba poate mulţi îl învinovăţesc:" Satana e de vină, Satana m-a îndemnat". Nu e de vină el cu nimic, vinovatul suntem chiar noi. Aşa am ajuns la o stare de vicleană, la o stare de trădare, la o stare de vânzare,la o stare de răutate, şi atâtea ne vin în cap şi atâtea ne facem că nu ştim până când ne va mai răbda Dumnezeu. Am dat de un capăt! Dar pentru noi creştinii este ziua despre care spune Domnul: "Eu voi veni cu slavă mare".

Răceala mare

Când vezi atâta nepăsare şi atâta răceala în jur, parcă îţi pare că e sfârşitul lumii.Răceala mare a necredinţei,a celor care poate se gândesc că Dumnezeu întârzie să vină şi să judece lumea. Că demult se vorbeşte şi se citeşte în Evanghelie. Dar nedându-ne seama că poate tocmai din cauza mea Dumnezeu întârzie să vină, că mă iubeşte şi pe mine,că te iubeşte şi pe tine . Şi aşteaptă ca să te intorci. De multe ori când citeşti Sf Scriptură te miri cât de bun este Dumnezeu.

Cum,eu? un om care sunt atât de cazut în beţie, în desfrâu,în jocuri, în răutăţi, în urgie,în mânie.... Cum,Dumnezeu stă şi aşteaptă?

Chiar Dumnezeu spune asta: -Eu stau la uşă şi bat,poate aude cineva.

Ce fericită este ziua aceea când auzi glasul lui Dumnezeu şi deschizi uşa. Şi pentru mulţi dintre noi s-a întâmplat asta, dar trăind cu anii iar ne-am răcit şi am început să închidem uşa iubirii lui Dumnezeu. Am început să ne învăţăm cu credinţa,şi să devină aşa ca şi cum ai manca toată ziua, cum ai dormi toată noaptea; aşa să fie şi o randuială a credinţei în viaţa ta. Te înşeli amarnic! Nimeni nu a făcut niciodată ce a făcut Dumnezeu, şi nimeni nu o să poată să facă.

Stau şi mă gândesc cum au suferit sfinţii lui Dumnezeu. Şi ei au suferit pentru că erau din Dumnezeu. Noi nu putem suferi că noi nu suntem desăvârşiţi în Dumnezeu. Noi suntem aşa:când cădem,când ne ridicăm; când suntem creştini,când suntem necreştini;acum vorbeşti frumos,îndată dacă te superi pe cineva vorbeşti nu frumos, nu creştineşte;acum îi dai unui om o bucată de pâine şi îi doreşti bine,îndata îi scoţi ochii: ţi-am dat,te-am hrănit...şi iar e rău. Acesta este creştinismul de astăzi, şi aşa suntem şi noi. Nu există nici un om printre noi care să dorească lumii întregi numai bine,mântuire şi iertare.

Unii ne-am luat cu grijile lumii,pe alţii îi inşeală satana. Pentru că el vine mereu să înşele lumea întreagă, ca să ne ducă în iad şi să nu vedem faţa lui Dumnezeu niciodată. Voi nu aţi ajuns în cer, diavolul a fost în cer; el ştie ce a pierdut şi nu vrea ca voi să câştigaţi ce a pierdut el. De aceea se luptă, şi războiul este mare,şi cu mare greu se ajunge în cer, cu multe necazuri şi cu multă suferinţă se ajunge în împărăţia lui Dumnezeu.

Copil

De ce vă sunt aşa de dragi copiii, de când se nasc şi până cresc mai mari?
Pentru că ei sunt curaţi, pentru că ei sunt sfinţi, pentru că ei păstrează pe Duhul Sfânt în inima lor şi în viaţa lor. Şi când începe să spună câte o minciună,parcă-i copil încă....Dar atunci începe să se murdarească haina vieţii,haina sufletului. De aceea totdeauna când eraţi copii mici,eram copii mici se spunea că e pacat,e rău să spui minciuni.
Acum mor toate!


Asta-i minte bolnavă, cum sa fie lucidă? 
Cand o mamă dă viaţă pruncului, cu gândul să-l ucidă! 
Caz des întâlnit, cum că e moarte subită, 
Da-n-acelaşi timp poate s-a stins o minte stralucită! 
Ce merită o criminală? Nu să o omori! 
Dă-i o celulă cu prezervative şi cu violatori! 
Ori, dă-i ochii mei şi sentimentele să fiarbă, că, 
Dacă ar vedea ce văd eu, şi-ar dori să fie oarbă.
Mi-aş dori ca ea să îşi dorească, 
Cu adevărat să-l facă, să-l iubească şi să-l crească.
Şi tare mi-aş dori ca ea să îşi dea seama, 
Ce nepreţuit e zâmbetul lui când spune prima dată "mama"! 
Înţelege, că pentru copil un chiuretaj, 
E la fel cum ar cădea un chior de la etaj.
Nu inţelege ce se întâmplă, din gestul tău laş, 
Cum ai destulă forţă să rupi aripile unui îngeraş?

Nanu' feat. Arssura - Trup Fara Suflet

Scopul căsătoriei

Sunt multe scopuri pe care le ai de îndeplinit până la căsătorie.Primul scop este de împlinire în iubire,care se poate face prin celibat,în monahie.Al doilea este întrajutorarea,al treilea este perpetuarea neamului,etc.

Scopul căsătoriei nu este doar naşterea de prunci,iar consumarea căsătoriei nu este actul sexual. Sunt multe cazuri în care s-au cununat civil,s-au cununat religios şi a fugit mireasa de la uşa bisericii după ce s-au cununat.După care au apărut şi de la o parte şi de la cealaltă o altă căsătorie. Atunci s-a mers pe ideea că nu s-a consumat aceea căsătorie. "Cum, dacă a fugit după căsătorie? Pai nu, că nu s-au culcat unul cu celălalt. Ce legătură are una cu alta? Acest lucru nu dă greutate,sens,justificare căsătoriei."

Care viaţă?

Viaţa nu mai vrea să ia naştere,să fie, să vină.Pentru că viaţa vine de la Dumnezeu.Pentru că nu există corp fară suflet şi nici suflet fară corp.Sufletele nu sunt create dinainte şi sădite în om. 

Cum să vorbim despre libertatea vieţii? Ce să înţelegem prin cuplu? 

Poate că e bine să zicem cuplu,să nu mai zicem familie. Ceea ce vedem în ziua de azi cu mici excepţii este cuplu,adică s-au adunat 2(din fericire de sexe diferite) şi trăiesc împreună. Ei folosesc metode avortive,contraceptive şi atunci nu mai putem vorbi despre soţ,soţie,familie,taina casătoriei; pentru că acest cuplu face ce vrea, şi-a arogat toată libertatea, nu ţine cont de nici o lege,de nici o religie,de nici o direcţie,de nici un strigăt al constinţei. Totul este de-a valma.
În afară de plăcere nu mai vrem nimic,şi mai vrem poate satisfacţia că am făcut ceva în viaţă: satisfacţia profesională.Nu este rău să ai o profesie,dar este groaznic să distrugi totul din lipsă de gândire pentru ceea ce este frumos şi plăcut în viaţă.