
Pierzi doar tu, doar gândul că mâine-i altă zi de hrănit!
Fondul pe cearcanii gri ai dimineţii, îşi mişcă genele gingaş privind fundul
genţii. Îşi ascute ochii şi zâmbeşte acestor spectatori de zi cu zi, de parcă n-ar ştii că sunt pierduţi între clădiri, periferii şi mâini julite-n jucării
stricate.
Că viaţa-i ieftină, da stai în spate şi înţelegi jumătea ta
golită. Cum au trecut atâţia ani şi îţi zâmbea regretul în oglindă.
Ce gust au lacrimile cu rimel, genul asta de iubiri, inimă cu zimţi ce taie orice, de la rădăcini. Ne rătăcim mărăcini pe străzi cu capete
spre cer, un câmp de maci ca în tabloul meu de la parter.
Pierdut de balustrade, perdele şi genţi de piele, cu ochii în asfalt calcă mărunt, fereşte bălţile prin ploaie şi inspiră adânc. “Parcă-i
mai curat aerul când plouă”, se gândeşte, şi şopteşte: “Ce urât!”.
Regretă că nu a luat un taxi dar de unde atâţia bani, şti
cât e kilometrul? Şi unde pui că e sătul să-i zici de vreme sau ce trafic e în
centru. Taximetriştii-s ca dentiştii. Noi aşteptăm să zică “gata” şi ei doar
schimbă placa.
În fine, preferă să meargă pe şine,ca un tramvai, nişte ceai şi o carte, câteva staţii şi poate, o cafea la aparate, un esspreso scurt, nu
poate să stea mai mult.
Ştii, e vorba despre ea, e singură şi el ştie că sigur n-are
stare de nimic. Are nevoie de el şi are poftă de iubit.
El e un tip amuzant, spune prostii! O face mereu să râdă, nu
că încearcă dar îi place să o vadă cum îl soarbe din priviri, zâmbind ca o mie
de copii. Nu arată că ar şti că o să-l piardă într-o zi.
OZa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu