Îl simt! E prins într-un film fără colorit parcă, dar mereu
merge verde ca un cedru prin gloată. Prins prost în paradă poartă o mască cu
faţa lui. Invincibil! Carnavalu-i pretext să stea pe val atât cât e posibil,
toţi îl stiu sensibil, o stea peste silişte, în linişte mereu stins tace, dar
sub este un nestemat blestemat să caute pace.
Ca noi toţi.
Deşi e o zi frumoasă afară, lui îi place subteranul citadin. Îl face să creadă că sub oraş e alt oraş mai
intim, cu flori de mucegai şi alte aglomeraţii, alte naţii căci oamenii se
schimbă între staţii. Dar cum iese afară îşi pune masca de băiat serios şi nu
se mai satură de mers pe jos. Simte că are sute de magistrale şi peroane sub
picioare şi cuvinte îl depăşesc în drum spre un acasă, vezi tu, e o zi
frumoasă. Dar uneori nu-i destul, nu-i destul să zâmbească.
A văzut o domnişoară azi!Ce caută aici nimeni nu ştie. Se vede că încă nu îi place drumul, mereu trage de geantă când o agită vreunu, e înceată şi firavă,se îmbracă colorat.. Hoaţa-i fură priviri, desnodământ zilnic ca
recul, că el n-are curaj să o întrebe ce şi cum şi rămâne doar voaior în
decor de drum. Se agită, că unde se opreşte el, nu ştie să îţi zică!
Acum ceva
ani, a văzut o altă fată-n tren, frumoasă foc, ce foc ardea tot aerul din el. Şi a privit-o zilnic până când ea a dispărut şi speriat că s-a pierdut, o căuta
zilnic prin subteran, tiran cu propria-i imaginaţie, vâslind vise, naufragiat în staţie. Cu ochii de felină hrănit cu întuneric, focalizând mişcări, pupile
dilatate sceptic, sinistru şi sintetic pe coridoare lungi, şoptind parcă ei:
"Unde vrei să mă duci?"
M-ai înzestrat cu talentul ăsta bolnav de-a
povesti. Ţine-mi paşii copile ce-i împart cu străini plimbaţi prin mine.
OZa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu