Peste noapte, da! Peste noapte mi se-ntâmplă toate. Se face zi şi râzi că se desparte şi apa din pahar când ai gâtul prea uscat să bei, ce compromise eclipse dau soare-n ochii mei. Şi câte vise prost scrise îmi sar din condei. Dar ce zi frumoasă e afară şi ea îmi zice: "Plimbă-te pe străzi ca pe orice cicatrice!" De ce ţin să ridice toate domnişoarele frici?
Sunt doar proaste, tu nu tre' sa le zici de ce şi cum eşti aici. Doar ia-le de mână, sunt doar yale să îţi spună cine are nevoie de chei când eşti sigur şi desenezi uşi pe alei. Cuşti din cei ce-i iubeşti, muşti din celeste ceşti, când cleştii ei de rac îmi mişcă iar balanţele. Ce alegi? Zdrenţele sau hainele? Aştia-mi sunt demonii în pace şi pacoste, muze-n temelii cu ele-mi fac dragoste. Căci sub pielea asta ce-mi place s-o numesc casă, doar eu şi cu ele ştiu ce dureri apasă. Mai bine lasă-mă! Sunt singur şi îmi place. Dar nu-i aşa usor când ea tace şi vrea să se joace. Şi ne jucăm leapşa, eu nu vreau să m-atingă, nu vreau sa fiu ce ieri simţeam că e o piedică.
Nu vreau iar pahare şi gât uscat şi vise şi soare şi străzi şi lumea din ţigări stinse. Eu nu vreau să pleci când răsare soare, să rămân iar eu şi pernele, eu şi damele mele din dormitoarele ce-mi zac sub piele, nu!
Nu vreau şi ştii ce? Mereu e cineva acolo să mă ridice, când cad iar în dragoste, când o caut prin casa cu picioare reci pe gresie. Nimic nu mă sperie! Căci ştiu că peste noapte, o să fiu iar o parte, din iubita mea.
Şi mă caţăr şi ma plimb şi te caut, dar întârzii... Unde eşti?
OZa
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu