.jpg)
Orice poveste începe cu a fost odată,de data asta cu un
băiat cucerind o fată.
Prima zi: Atacul!
Băiatul se pregăteşte
intens,se aşează în formaţie şi aşteaptă ca timpul să treacă. Inamicul
aşteaptă! El speră ca asta să-i fie ultima luptă. Po rneşte
pe front obosit, după o noapte în care a plănuit în detaliu atacul. Pleaca la
lupta orb,înaintând prin fum. Ştie că drumul va fi unul lung dar şi că mai rău
va fi dacă rămâne în spate,rănile vor ramane adânci până la moarte. Ca şi cum
ar sta cu mâinile în sân având o dinamită în mână şi pe scrum îi vor dansa
sentimentele toate.
Pleacă la drum cu un
sentiment de laşitate, parcă toate privirile celorlalţi ţipă la el. Ajuns faţă în faţă cu inamicul îşi pierde mâinile,tremură şi nu ştie cum să reacţioneze.
Perfid. E atacat din toate parţile! Nimic din jur nu rămâne intact.
Ridică dintr-un trup inert lipsit de cap o privire din care
curge sângele cald al iubirii. Un timp băiatul a zăcut inapt fără pic de
vitejie. Probabil că tot ce vroia ea era să se culce puţin că era
obosită,săraca.
Baiatul ia atitudine:
- Aici nu sunt pistoale cu apă,nu tragem cu cornete. Ce dacă mi-am pierdut capul?Treci înapoi în formaţie şi să lansăm atacul final!
Începe asaltul! Baiatul moare ur lând de fericire. Se face încă un salt şi
picioarele se rup pe podea,hainele cad pe rând, o secundă de timp blând crează un gând ce duce într-altul şi apoi se lansează veninul.
Armat, băiatul luptă cu inamicul...când deodată : Ah! apare steagul alb fluturând. După ce a infipt
stidanrul pe redută,băiatul se întinde liniştit,îşi aprinde o ţigară,apoi
adoarme cu spatele la inamic. Iar noi ceilalţi murim fericiţi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu