Încă o poveste

Crescut cu semne indicatoare, cu semafoare, desene animate şi televizoare. Nu băiatul lui mama,doar băiatul cu boala de a pleca când alţii abia se descalţă.Ultima staţie! Penultima speranţă un timp din timpul dintre casă şi altă casă. Dimineaţa în alb şi negru..ajuns mic dejun a scheleţilor din sifonier,la 23 de primaveri...cu inima încleştată şi cochilia în cuier.


Acvariul ăsta plin cu peştişori de aur în care fiecare este peştele mai mare.Plin de poveşti şi neputinţă că peştii ăştia nu îndeplinesc nici o dorinţă,înoată tare...Înoată tare orice fir de acuarelă când inima îi bate şi pompează culoare. Pictează interioare: bere,ţigări,cărţi,soare....micile plăceri conturate de un strat subţire de sticlă.    
Ocol de rouă moartă şi femei goale, atât de goale încât îmi întorceau ecoul când le vorbeam despre dragoste. 

Ce este dragostea când transparenţa ta înşeală? Ce este dragostea?
În ziua în care mi-au murit corbii,berzele şi îngerii păzitori, am cusut cu un singur fir de păr o cămaşă de forţă care mai târziu a devenit doar un suport de fulgi , o pernă ca o închisoare, că nu e suflu care să-mi duca penele departe ca avioanele de fier,nu e colţ mai ascuţit ca cel al soarelui după ploile ei,nici căldură mai rece ca cea scursă din ciment,nu este mare mai mare decât marea văzută prin ochii ei,prin fruntea ei, prin pieptul ei,prin şoldurile ei,prin degetele ei de viitoare sau nu....
Ochii ei de calcedonie...ce dor imi e...ce dor imi e....mirosul ei,gustul ei.lucruri simple.
Şi ai să râzi pentru că eşti prost şi nu înţelegi....dar e frumos.... şi asta e tot ce contează!    

OZA