Ploaia

Şi dacă ea ar avea certa impresie că dacă pleacă, n-are de ales, e doar o lamă trasă-n dinţi privită invers.
Tai interioare copilă cu ochi de gri citadin, când zâmbeşti regretului cu puterea unei căderi libere spre cer;ţipând: "întodeauna cu tine".

Inima de sirenă, prevestind salvări, inima de sirenă prevestind ceva mări deschise, ceva răni agitate, ca îmbrăţisările din gară,ca lacrimile puştii cu puţin, "iartă-mă" în ele amestecat într-un "ce frumos ar fi putut să fie dar nu e".

Pe ea am iubit-o cum nu am iubit pe nimeni, şi să mă transform în umbra ei dacă voi mai iubi vreodată aşa.O să zici "e ceva uman să fi ales greşit din prima", eu zic că e ceva frumos ce a fost, acum dansează cu mine.

Loveam pământul cu bice în ziua în care am ştiut, că nu a fost decât un vis.
"Rămânem prieteni?" Nu, mizerie de replică, etică proastă în coasta asta.Loveşte-mă tu păcatul meu, că am iubit să-ţi simt aripile-n pântec şi degetele-n umeri.

Doare? am fost eu. Ţi-a plăcut? am fost eu. Te trezeşti noaptea şi te aşezi în formă de semn de intrebare? am fost eu. Am fost acolo. Ţin minte, ţi minte gri? cafea fierbinte? buze feline? mâini ca lasouri? şi te iubesc ca un bici. Biciuiesc cerul cu numele tău. Să plouă. Să plouă cu amintirile ce puteam să le am acum în buzunarul de la piept.

OZa